Jurnalul lui Dan Goanţă

A apărut de curând, editat de cei de la trustul MediaOn, ultimul său loc de muncă. L-am citit zilele trecute şi am văzut cât de pasionat era de ceea ce făcea, de cât de mult dorea să scrie şi să facă radio, dar şi cât de boem recunoştea că era.

Nu aş putea spune că l-am cunoscut pe Dan Goanţă. Am fost, pentru o scurtă vreme, colegi la Europa FM. El nu mai era directorul departamentului ştiri. Locul îi fusese luat de Rodica Culcer, despre care nu are cuvinte de laudă în acest jurnal.

Sunt amestecate în acest jurnal  poveşti de la locul de muncă, de la întâlnirile cu prietenii şi de la evenimentele din familie.

Am mai aflat că acum câţiva ani, Ionuţ Popescu, fostul ministru de finanţe, vroia să facă un post de radio cu Dan Goanţă, Carol Sebastian şi Traian Ungureanu. Între timp, Dan Goanţă a murit, Carol Sebastian a dispărut din viaţa publică după ce i-a apărut dosarul de la securitate, iar Traian Ungureanu pare să aibă alte planuri. Nu cred că Ionuţ Popescu mai visează acum la vreun post de radio, deşi cred că dacă s-ar implica în aşa ceva ar ieşi un radio mai bun decât multe din cele existene acum.

În fine, revenind tot la cărţi. Poate cei de la Dilema Veche vor edita şi ei într-un volum articolele pe care Dan Goanţă le-a publicat în revista lor. Mie îmi plăceau foarte mult articolele lui şi nu cred că eram singurul.

PS. Pentru cei care se întreabă cine a fost Dan Goanţă, detalii aici. Şi aici, un articol al lui Traian Ungureanu despre Dan Goanţă. În fine, aici, Lucian Boariu despre Jurnalul lui Dan Goanţă.