Lupta între radiouri se ascute! În 2008.

Au venit de câteva zile audienţele radio din primăvara 2007. Nu au fost mari surprize. Radiourile mici au rămas acolo unde erau, cele mari şi-au consolidat poziţiile, etc. Au fost şi pierderi masive de public pentru Magic FM, dar şi creşteri pe Bucureşti pentru Radio 21. Cea mai mare dezamăgire a acestui val de audienţe radio pare a fi InfoPro. Poate după sondajele acestea vor urma unele schimbări. Totuşi, bătălia interesantă de pe această piaţă va avea loc anul viitor, când se va schimba metodologia. Va fi la fel ca în presa scrisă : măsurare continuă şi raportări periodice, cel puţin trei. Se va dubla şi eşantionul la 20 de mii de persoane. Pe 6 iulie, vom afla cine va face măsurătorile. Aşadar, vor dispărea cele două valuri de audienţă de până acum, iar radiourile vor trebui să tragă din greu, prin programe, promoţii, etc, tot timpul anului, nu doar patru luni ca până acum. Să vedem cine se pregăteşte mai bine pentru 2008.

Iată aici programele radio-tv promise!

Bogata ofertă radio şi tv de până în 1989!

Mi-am adus aminte recent de programele vechi de la radio şi de la televiziune. Îmi amintesc de paginile din programul TV, “Tele-Radio” parcă se numea, şi de ce agitaţie era să prinzi un exemplar cu programele de revelion. Mă mai gândesc uneori la emisiunile pe care le ascultam după-amiezele la radio, dar şi la Teatrul radiofonic de sfârşit de săptămână. Să nu uit de “Unda veselă” şi de transmisiile meciurilor de fotbal. Tot la radio, că un meci văzut la televizor la sfârşitul anilor ‘80 era un adevărat eveniment. Asta dacă nu “prindeai bulgarii”, ori sârbii, ori ungurii. De la televizor îmi aduc aminte de serialele ciuntite difuzate duminica dimineaţa şi de desenele animate cu porţia. Vedeam Familia Flintstone la bulgari, de ajunsesem să îmi cumpăr dicţionar român – bulgar. Unul mic, de buzunar, cu coperţi albastre. Cred că îl mai am şi acum. Chiar când mă gândeam la lucrurile astea am dat şi peste un interviu cu Gică Craioveanu în Academia Caţavencu, unde el spune că pe vremea aia era fericit, că nu ştia ce-i lipsa. Se bătea cu raţele pe dude şi era fericit! Aşa eram, probabil, mulţi dintre noi pentru că, nu-i aşa, nu ştiam ce-i lipsa. Acum avem de ales între zeci de posturi de radio şi televiziune, există internet, DVD-uri, etc. Sigur că e mai bine. Nu despre asta e vorba, ci despre cum le folosim. Am găsit pe un forum, softpedia îi spune, mai multe imagini cu pagini scanate din programul radio-tv de până în 1989. Vă vine să credeţi acum că aşa ceva era posibil atunci? Printre acestea se află şi programul din ziua alegerilor pentru Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste, din 15 noiembrie 1987. Exact în ziua în care s-au revoltat muncitorii de la Braşov. Lectură plăcută!

Internetul, principala sursă de informare peste 5 ani!

Occidentalii sunt foarte preocupaţi de mediul de comunicare pe care îl va folosi publicul pentru a se informa. Pentru asta au făcut un studiu şi au ajuns la concluzia că internetul va deveni, în următorii cinci ani, principala sursă de ştiri şi informaţii. În prezent, pe prima poziţie se lăfăie fără griji atotputernica televiziune. Pentru 35 la sută dintre vest-europeni aceasta este principala sursă de informare. E adevărat că şi românii sunt mari cititori de ştiri online, însă nu ştiu să se fi făcut şi în România un asemenea studiu care să ne spună cât de mult contează internetul ca sursă de informare. Iar despre previziuni legate de evoluţia internetului ca o viitoare sursă primară de informaţie, nici atât. Perspectivele sunt însă promiţătoare, cred eu. Menţionam acum câteva zile că site-urile de ştiri au început să facă bani, bani ce vor însemna o dezvoltare. Asta ar trebui să stimuleze şi ediţiile online ale ziarelor tipărite să aducă îmbunătăţiri aspectului şi conţinutului. Mai greu va fi însă ca toate acestea să ajungă la un public cât mai numeros. Deocamdată, un sfert dintre români au acces la internet. Dacă lucrurile se vor mişca la fel de bine ca în ultimii ani, poate că aproape jumătate dintre români vor avea acces la internet peste cinci ani.

Televizorul îngraşă!

Am dat astăzi peste două ştiri foarte interesante. Una din Adevărul, care îmi spune ce am mai auzit de câteva mii de ori până acum. Adică, măi stimaţi telespectatori, închideţi televizorul când mâncaţi! Bine, de aşa-zise studii făcute de specialişti britanici, canadieni şi americani care cercetează ritualurile de împerechere la cangurii şchiopi am tot auzit, aşa că nu ştiu dacă ăsta despre mâncat şi privit la televizor e mai breaz. Dacă l-aş lua în serios, aş găsi imediat explicaţia pentru suta mea de kile. În bucătărie am un televizor care e deschis mereu. Nu cred că voi slăbi imediat ce voi stinge televizorul. Pe de altă parte, românii sunt feriţi de pericolul care-i paşte pe americani, pentru că au cam început să mai plece din faţa televizoarelor. Evenimentul Zilei zice că e de la căldură şi înclin să îi dau dreptate. Nu cred că a mai scăzut niţel audienţa din cauza calităţii programelor. Atunci, cum de a reuşit Dan Diaconescu s-a facă un rating de 6 la sută săptămâna trecută discutând o noapte întreagă despre puştiul care s-a sinucis din dragoste pentru profa de română? Audienţa scade în fiecare an când se încălzeşte vremea. De aceea, vara vedem reluările reluărilor. Asta dacă ne obosim să deschidem televizorul.

Tot despre net!

E adevărat că perspectiva dată de filmuleţul pe care vi-l recomandam în postul anterior nu era prea optimistă în ceea ce priveşte viitorul presei, însă decocamdată presa online e abia la început de drum în România. Aşa că mai e mult până departe. Presa online a început să facă bani, zice un articol din Business Standard. Aşadar, ceva se mişcă. Ceea ce nu se menţionează în materialul respectiv este că nici unul dintre site-urile respective nu oferă 100 % conţinut propriu. Dar se va întâmpla şi asta în curând. Va apărea un nou jucător pe această piaţă şi va fi un ziar exclusiv online, cu 100 % conţinut propriu.

Să mergem … offline!

Vă recomand un filmuleţ foarte interesant despre viitorul internetului şi al presei mutată cu căţel, cu purcel pe internet. Sunt de fapt două filmuleţe, al doilea fiind adus la zi cu tehnologiile existente. Pe primul l-am văzut acum vreo doi la recomandarea unui ascultător. Da, era pe vremea când lucram la radio, iar anunţul publicat pe acest blog rămâne valabil. La vremea aceea, al doilea film nu apăruse. Nu cred că lucrurile vor evolua chiar aşa, însă e un lucru la care merită să ne gândim. Oare nu cumva devenim pe zi ce trece sclavii tehnologiei, iar toată această abundenţă informaţională de pe internet nu face decât să ne ameţească şi să ne lase impresia că ştim o muţime de lucruri? Şi în timpul ăsta nu află despre lucruri cu adevărat importante. Citesc presa pe internet, dar prefer oricând varianta tipărită. Poate că sunt mai conservator decât cred.

Pe de altă parte, nu-i aşa că site-urile presei din România, şi mă refer aici la radio, tv şi ziare, sunt cam sărăcuţe în comparaţie cu suratele lor occidentale? Sunt convins că se poate mai bine. Tehnologia este accesibilă tuturor, însă cred că nu există interes.